Arhitectura instituţiilor culturale în peisajul comunităților din România

Recent am parcurs textul semnat de Silvia Gugu cu titlul: Arhitectura între cultură și societate, apărut pe www.igloo.ro. Acest text, respectiv mesajul extras ne-a făcut să aprofundăm editorialele și articolele interfeței online a revistei Igloo habitat & arhitectură.

Ca o informație conexă demersului nostru, dar considerăm utilă în general, este faptul că textele acestei reviste propun acel discurs coerent și de specialitate asupra culturii contemporane de care toți am avea nevoie la un moment dat sau poate chiar permanent. Ultimele noutăți din arhitectură, urbanism, design sau cultură urbană sunt însoțite de studii bine documentate asupra patrimoniului construit. 

Ne-au reținut atenția câteva aspecte scoase în evidență – în mare parte conștientizate la nivel de indivizi și grupuri de specialitate, dar prea puțin exprimate – cât se poate de actuale pentru patrimoniul cultural în general, iar pentru cel imobil din România în mod special, și anume:

I. Importanța arhitecturii instituțiilor culturale comunitare (muzee, teatre, opere, biblioteci, cinematografe, săli de concert), ca interfață între producția culturală (moștenită, existentă și în curs de dezvoltare creativă) și consumatori/public.

Evoluția contextuală, națională în această zonă de interes în România ultimelor trei decenii pare să fie încă dependentă de viziune și voință în a face ce și cum trebuie pentru comunitate.

În ceea ce privește relația dintre arhitectura instituțiilor culturale comunitare și consumatori/public în privința valorificării producției culturale la nivel național, o problemă de actualitate permanentă rămâne ”chestionarea raportului între funcţiune, reprezentare şi utilizatori”, cum bine surprinde autoarea textului mai sus menționat.

II. Poziția centrală pe care creativitatea o ocupă în economiile urbane.

III. Domeniul cultural nu se mai poate manifesta eficient și constructiv ca spaţiu autonom, nici față de politică, cu atât mai puțin față de economie. Este timpul ca și spațiile culturale publice, gestionate de instituții culturale la nivel județean, național să își redefinească statutul și rolul în comunitate.

Sunt numeroase exemplele care ne arată că, comunități urbane (chiar și rurale) din România își construiesc identitatea economică, cultural-turistică pe baza unei prezențe cultural artistice, în jurul unui patrimoniul cultural unic la nivel regional, național și de multe ori chiar internațional.

Într-un alt text tot de pe www.igloo.ro, Bruno Andreșoiu în editorialul aniversar al revistei Igloo la 20 de ani. Între dileme și valori, subliniază faptul că arhitectura de bună calitate nu este niciodată suficient scoasă la lumină, acea arhitectură ”care produce spații în care viața oamenilor e mai confortabilă și mai plină de sens, care exprimă valorile timpului său și contribuie la dezvoltarea patrimoniului cultural”.

Acest patrimoniu cultural pe care-l regăsim menționat în textele invocate mai sus trebuie să revină și să devină de interes strategic pentru factorii locali, regionali și naționali. Trebuie să se țină cont de importanța și mediul efervescent și complex pe care-l generează în jur, acoperind aproape în mod unic, dar benefic și constructiv mai toate nevoile unei comunități, respectiv influențând pozitiv, revitalizând componentele economico-sociale ale acesteia.

Iată doar câteva exemple de implicare a factorilor interesați și conștienți, respectiv rezultatele firești (o simplă curiozitate, căutare online ne poate facilita vizualizarea imaginii modului în care este perceput patrimoniul cultural în ultimul deceniu în Europa cel puțin):

Casa Muzicii Maghiare din Budapesta (Magyar Zene Háza)

Una dintre cele mai așteptate edificii în 2022, proiectat de arhitectul japonez Sou Fujimoto va fi inaugurată la Budapesta pe 22 ianuarie 2022, de Ziua Culturii Ungare, cu o expoziție interactivă despre istoria muzicii și programe muzicale. Clădirea va găzdui expoziții interactive pe tema istoriei muzicii, concerte și ateliere și va cuprinde un muzeu, o bibliotecă și sală de concerte și multe alte spații multifuncționale.

Image © Varosliget Zrt

Biblioteca Centrală din Helsinki, Finlanda

Oodi, noua Bibliotecă Centrală din Helsinki, inaugurată în decembrie 2018, s-a dovedit a fi extrem de populară în rândul rezidenților din Helsinki și a vizitatorilor orașului. Clădirea și-a primit vizitatorul cu numărul 1.000.000 deja în cursul lunii martie 2019, înregistrând în zilele de vârf chiar 20.000 de vizitatori.

photo : Tuomas Uusheimo ® ALA Architects

Centrul cultural și de relaxare « Le 25 De La Vallée », Chaville, Franța

O clădire sculpturală care se integrează în atmosfera noului centru al oraşului dezvăluind peisajul înconjurător, o sursă de inspiraţie orientată spre natură. Este un proiect strategic în termeni de impact cultural şi social. Clădirea a fost finalizată și inaugurată în 2015.

©Design / 2011-2015 LARAQUI BRINGER ARCHITECTURE

SURSE:

http://www.igloo.ro

https://www.architectural-review.com/places/finland/light-and-enlightenment-libraries-in-finnish-cultural-identit..

https://alba24.ro/centenarul-finlandez-in-2018-la-implinirea-a-100-de-ani-de-existenta-finlanda-si-a-facut-cadou-o-mega-biblioteca-682820.html

https://www.spatiulconstruit.ro/articol/prin-acoperisul-edificiului-casa-muzicii-maghiare-ies-arbori/24501

https://curatorial.ro/arta/casa-muzicii-ungare-ce-cuprinde-un-muzeu-biblioteca-si-sala-de-concerte-inaugurata-la-budapest..

https://worldarchitecture.org/architecture-news/egvhe/sou-fujimoto-s-house-of-hungarian-music-nears-completion-in-budapest.html

https://worldarchitecture.org/architecture-projects/hzfvc/cultural-and-leisure-centre–%C2%AB-le-25-de-la-vall-e-%C2%BB-project-pages.html