1. INCUNABULA … 2. Colecția istorică de incunabule de la Biblioteca Batthyaneum (parţial cu acces online gratuit)

1. Termenul incunabula a fost prima dată utilizat corelat cu activitatea de tipărire de către Hadrianus Junius (Adriaen de Jonghe, 1511–1575) – un reputat medic, cărturar clasicist, traducător, lexicograf, anticar şi istoriograf olandezîntr-un fragment din lucrarea sa Batavia (1588) unde se referă la prima copilărie a artei tipografice inter prima artis [typographicae] incunabula” (pagina 256). De multe ori, în mod eronat prima menționare a termenului este atribuită lui Bernardus Mallinckrodt (Bernhard von Mallinckrodt, 1591–1664, filolog, bibliofil și decan al catedralei din Münster), care în pamfletul său în limba latină De ortu et progressu artis typographicae (1639-1640) îl citează doar pe Junius.De fapt Mallinckrodt se alătură în anul 1640 unui grup de cărturari și tipografi care au elaborat și tipărit o serie de publicații aniversare pentru bicentenarul apariției tiparului.

Tot un olandez, respectiv librarul Cornelius van Beughem (1639 – după 1717) în anul 1688 a publicat la Amsterdam catalogul intitulat Incunabula typographiae sive catalogus librorum scriptorumque proximis ab inventione typographiae annis usque ad annum Christi MD inclusive in quavis lingua editorum (Incunabulele tipografiei sau catalogul cărţilor şi scriitorilor editaţi în orice limbă, din primii ani de la inventarea tiparului, până la anul de la Hristos 1500 inclusiv).

Din titlul lucrării a fost preluat şi termenul „incunabulum” (plural: incunabula), intrat de atunci în terminologia specifică a bibliologiei, pentru a desemna orice carte tipărită de la inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg (1400-1468), de la jumătatea secolului al XV-lea până la 31 decembrie 1500, indiferent de originea etnică a autorului şi limba în care a fost scrisă ori tradusă lucrarea dar şi indiferent de locul publicării,.

2. Numeric vorbind colecţia de incunabule aparţinând Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, Filială a Bibliotecii Naţionale a României este de aproximativ 571 de unităţi.

Menţionăm prin această formulă numărul incunabulelor de la Filiala din Alba Iulia, deoarece colecţia de incunabule ca şi celelalte categorii de bunuri de patrimoniu au fost şi sunt în atenţia cercetătorilor, evidenţele acestora, dar şi documente instituţionale menţionează:

– 551 incunabule conform diplomatului, colecţionarului şi bibliologului Constantin Ioan Karadja – lista înaintată după 1937 redacţiei GW (Gesamtkatalog der Weigendrucke)

– 565 incunabule la nivelul anului 1965 semnalate de istoricul Péter Kulcsár

– 570 incunabule apar menţionate la nivelul anului 2007 în Catalogul colectiv al incunabulelor din România.

– 571 incunabule apar menţionate într-un înscris al Bibliotecii Naţionale a României

O evidenţă clară a incunabulelor nu poate fi regăsită decât în documentele interne şi de gestiune ale instituţiei rezultate în urma inventarelor recente care s-au realizat conform legislaţiei specifice în vigoare şi regulamentelor şi instrucţiunilor interne.

O astfel de evidenţă clară şi documentată nu poate decât să ofere informaţii utile şi practice cercetătorilor şi vizitatorilor în special şi opiniei publice la modul general.

Cât priveşte numărul şi exemplarele-ediţiile volumelor din colecţie, acestea constituie 70 % din numărul tipăriturilor din a doua jumătate a secolului al XV-lea, existente în bibliotecile care deţin fonduri similare din România. Peste 220 de case de editură care au activat în peste 40 de localităţi (ex.: Veneţia, Nürnberg, Augsburg, Köln, Basel, Strassburg, Roma, Milano ş. a.) sunt reprezentate cu volume în colecţia din Alba Iulia. De asemenea aceste incunabule poartă amprenta şi reprezintă rezultatele activităţii unor celebrii tipografi din care îi amintim pe Aldo Manuzio, Anton Koberger, Nicolas Jenson, Johann Amerbach, Erhard Ratdolt, Anton Sorg, etc.

Cel mai vechi incunabul ce se regăseşte în colecţia Filialei este Opera lui Apuleius Lucius Madarensis tipărită la Roma de pionierii tipografiei italiene, Konrad Sweynheym şi Arnold Pannartz, în 28 februarie 1469.

Sursa: www.bibnat.ro

Există peste treizeci de ediţii princeps şi un mare număr de ediţii de o mare raritate. Din prima categorie amintim:

Macrobius: In somnium Scipionis expositio. Saturnalia (Venezia, Nicolas Jenson, 1472), Tertullianus: Apologeticus contra gentiles (Venezia, Bernardino Benalio, 1494), Lucanus: Pharsalia (Venezia, Juvenis Guerinus, 1477),

Quintilianus: Institutiones oratoriae (Roma, Giovanni Filippo Lignamine, 1470), etc.

Ediţia tipărită la Milano de Petrus Martyr în 22 iulie 1494 a Epistolae-lor heroides a lui Ovidius regăsită la Filială conform informaţiilor obţinute nu este înregistrată de nici unul dintre cataloagele de specialitate, motiv pentru care este considerată ediţie-unicat.

De asemenea, Filiala Biblioteca Batthyaneum deţine un exemplar şi din prima şi monumentala ediţie a Operei lui Homer tipărită la Firenze, în 1488, prin grija cretanului Demetrios Chalkokondyles, celebrul profesor al universităţii florentine, care este în acelaşi timp singura ediţie tipărită în secolul al XV-lea.

Din seria tipăriturilor greceşti  ieşite din tipografia lui Aldo Manuzio (Veneţia), colecţia păstrează ediţii cum sunt: Theocritus: Idyllia (1495), Aristophanes: Comoediae (1498, ediţie princeps şi singura tipărită în acest secol), Aristoteles: Opera (I-V, 1495-1498, ediţie princeps (considerat produsul cel mai frumos al tipografiei aldine, înainte de 1500).

Între incunabulele împodobite cu xilogravuri, reţinem ediţiile:

Johannes Thurócz: Chronica Hungarorum (Augustae, Erhard Ratdolt, 1488),

Ulrich von Richental: Concilium zu Constanz (Augsburg, Anton Sorg, 1483);

Terentius: Comoediae (Germană, Strassburg; Johann Grüninger, 1499), etc.

Seria de incunabule-cronici este încununată de ediţia lui Hartmannus Schedel, Liber chronicarum (Nürnberg, Anton Koberger, 1493), care conţine numeroase xilogravuri datorate maestrului lui Dürer, Michael Wolgemuth, şi ginerelui acestuia, Wilhelm Pleydenwurff. În prezent (din 2011) acest incunabul se regăseşte în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

Cosmografia lui Ptolemaeus (Ulm, Leonard Holl, 1482), o lucrare de mare raritate este ilustrată cu zece hărţi xilografice colorate de mână.

Un număr însemnat din colecţia de incunabule, de la Filiala Biblioteca Batthyaneum, păstrează legăturile originale, din scoarţe de lemn învelit în piele ornamentată în presă la rece (presă oarbă), care rămân de mare interes documentar şi artistic pentru cercetători şi vizitatori. De asemenea, alături de mai vechile legături gotice germane se regăsesc legăturile specifice Renaşterii de tip german sau italian.

Având în vedere schimbările instituţionale la nivelul Bibliotecii Naţionale a României în general şi la nivelul Filialei Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia de la începutul anului 2021 şi mai ales datorită unor demersuri şi solicitări întreprinse şi pe segmentul digitizării în perioada 2016-2020 de către angajaţi ai Filialei, sperăm că atât activitatea de digitizare reîncepută firav în luna septembrie 2021, cât mai ales o necesară regândire a modului de gestionare, valorificare ştiinţifică şi promovare a patrimoniului cultural de la Filiala Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia să beneficieze de un real şi consistent suport instituţional şi profesional.

Surse bibliografice:

Incunabule

Kulcsár Péter, Catalogus Incunabulorum Bibliothecae Batthyányanae, Szeged, 1965

Schatz Elena-Maria, Stoica Robertina, Catalogul colectiv al incunabulelor din România, Bucureşti, 2007, CIMEC

Dârja Ileana – Din istoria Bibliotecii „Batthyaneum”. Etapa I: 1798-1826, în Revista Apulum, 34/1997

Dârja Ileana – Din istoria Bibliotecii Nationale a Romanieii Filiala „Batthyaneum” din Alba Iulia. Etapele II-IV (1826-1961), în Revista Apulum, 44/2007

Dârja Ileana – Incunabule inedite in colectia Bibliotecii Nationale a Romaniei – Filiala Batthyaneum din Alba Iulia, în Revista Apulum, 43/2006